A „rasfata” inseamna a creste bine si cu drag!

Continuam cu indoielile despre ce se poate face cand un copil e agresiv, vehement, violent, si, in mod aparent, imposibil de „controlat”.IMGA1543

Am in concret alt exemplu, trait de mine in mod direct. E vorba de al doilea baietel al unei prietene din Spania. Primul avea 4 ani si jumatate cand s-a nascut al doilea care, la randul lui, avea tot 4 ani si jumatate cand s-a nascut a treia, o fetita.

Primul a fost un copil linistit de mic, cu un mod de a intelege lumea foarte matur si foarte calm. A fost un an sau mai putin la prescolar, parintilor nu le-a placut cum a fost tratat, l-au retras si au inceput HS cu el pana in ziua de azi (peste 2 saptamani implineste 17 ani).

Al doilea a fost nelinistit si agitat de cand era mic. Eu l-am cunoscut cand avea un an. Avea si are o personalitate puternica si avea nevoie sa atraga atentia asupra lui mult mai mult decat fratele lui. Cel mare l-a acceptat cu calm si aveau multe momente in care se jucau impreuna, dar parintii (in concret, mama) erau in mod constant prezenti, nelasand ca necesitatile celui mic sa il limiteze prea mult pe cel mare. Vreau sa spun ca nu l-au lasat de „babysitter” pe cel mare (cum am vazut in multe familii).

Cel mic avea o maniera foarte vehementa de a-si manifesta dorintele si neplacerile. Eu ma gandeam ca i-as fi dat vreo doua de fiecare data cand eram prezenta la o asemenea manifestare (si erau zilnice, evident). Ei bine, parintii nu gandeau asa, DIN FERICIRE – si asta A FOST O MARE LECTIE pentru MINE! – ci ii faceau, ca sa spun asa, toate capriciile.
Voia copilul inghetata? I-o luau. Voia sa mearga pe jos langa carucior chiar daca trotuarul era stramt? Il lasau si se asezau ei pe langa el ca sa aiba grija de el. Ii era foame la 12 noaptea? Ii pregateau o gustare. Voia o jucarie de la frate-sau? Vorbeau cu fratele si i-o dadeau. Voia sa stea in brate? Il luau in brate. Toate astea acompaniate in mod constant de mostre clare de afectiune, si fizice si verbale.
De fapt, prietena mea ii alinta intotdeauna pe copiii ei si ii numeste „printul meu, iubirea mea, dragutule, pui frumos”, le spune zilnic ca ii iubeste, ca sunt copiii cei mai buni si frumosi din univers (evident, e punctul ei de vedere, nu e un adevar absolut 🙂 ) si ca ea e cea mai norocoasa mama pentru ca ei sunt copiii ei.

Rezultatul?
Sunt copiii cei mai bine crescuti, maturi in gandire si comportament, si afectuosi pe care i-am cunoscut in viata mea! Sunt disciplinati (si-au creat propria lor disciplina), pasionati de ceea ce fac (si au fost sprijiniti sa isi urmareasca pasiunile) si veseli, in acelasi timp.
In mod interesant, rezultatul acestei educatii afectuoase s-a vazut la cel mijlociu dupa ce a implinit el 6 ani cand, brusc, s-a maturizat intr-un fel cu totul neasteptat pentru mine. A devenit foarte conciliant, a inceput sa negocieze cu mare usurinta cu oricine, a devenit foarte sigur pe el si independent, si era si este (are 12 ani acum) extrem de afectuos cu TOATA lumea cunoscuta din jurul lui. Nu e deloc timid, dar e binecrescut si politicos, stie sa isi expuna punctul de vedere, dar cu educatie si dulceata, foloseste multe cuvinte golanesti (asa sunt si parintii 🙂 ), dar nu le spune cu agresivitate (paradoxal, nu? intotdeauna am spus ca nu conteaza atat cuvintele, cat tonul cu care sunt spuse) si… ati mai dat vreodata de un copil de 6 ani pe care sa nu il mai fi vazut de cateva luni si atunci cand are loc revederea sa va deschida bratele larg si sa va spuna ca esti frumoasa ca o printesa (aveam 40 de ani la vremea aceea) si ca se bucura sa te vada???!?? Mmm, eu nu :-).
Acestea sunt rezultatele unei cresteri afectuoase, rabdatoare, de acceptare si de implinire a tuturor necesitatilor emotionale.
Prietena mea, pe de alta parte, recunoaste ca e o munca arzatoare, esti confruntat in fiecare moment cu ceva nou (cat era mica fetita – care acum are 7 ani – maica-sa mi se plangea pe sub mustata, „aoleu, cresterea copiilor, cum ma f–e la momitze, si ce pisaloaga e fi-mea, ne zapaceste pe toti”, dar chiar si asa ii facea toate poftele si o trata cu iubire si zel – momentele ei de usurare erau exact astea in care mi se plangea, dar cum aparea cea mica, iesea din starea asta si o lua de la capat in mod energic, adica devenea automat „mamica la dispozitie pentru orice” stiind ca sa fii mama implica mari eforturi – nu vreau sa spun „sacrificii” pentru ca nu ar fi adevarat si nici nu e sanatos – si ea asuma 100% aceasta responsabilitate).
Sa fii parinte inseamna sa asumi aceasta responsabilitate si sa doresti sa respecti personalitatea copiilor tai, oricat de diferita ar fi de ceea ce dicteaza societatea sau de propriile tale pareri, sa pui deoparte „exigentele” tale si sa le accepti pe cele ale noului tau nascut pentru toata viata.

Deci, cum spune si prietena mea Sandra Lădar, mamica homeschooler, nimeni nu se naste cu brevetul de mama in mana, facem greseli si nu-i nimic, cel mai intelept e sa le asumam si, o data asumate, sa schimbam ce nu ne place chiar din momentul respectiv pentru a repara ce putem. E omenesc si nu e nimic rau in asta.

Winston Churchill spunea: ♡❀ Succesul inseamna sa mergi din esec in esec fara sa-ti pierzi din entuziasm ❀♡
Asta e, sa nu ne lasam intimidati de propriile noastre greseli, nici de ce spun cei din jur, sa fim consecventi si sa luam eventual exemplu de la proprii nostri bebelusi cand invata sa mearga: cad o data, de doua ori, de noua ori, plang, au nevoie sa fie consolati sau nu, se tin de mobile si de pereti… dar continua cu tenacitate sa se ridice iar si iar, si invata sa mearga in ciuda cazaturilor. Mi se pare o atitudine minunata, si toti ne nastem cu ea; important e sa nu o lasam sa se piarda pe drum (poate si de asta i-am educat acasa pe copiii mei) si sa ne-o regasim si pe a noastra.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s