Un articol despre sistemul educativ spaniol

Articolul de mai jos a fost scris de Mireia Long, scriitoare, mama homeschooler, divulgatoare si editoare la revista digitala spaniola „Bebés y más” si coach si co-directoare a cursurilor Pedagogía Blanca si Mujeres Empoderadas. L-am tradus pentru ca mi s-a parut ca descrie o situatie atat de asemanatoare cu ceea ce traim in Romania incat merita sa fie citit de parintii romani.
niños-en-la-escuela

Sistemul educativ spaniol: un esec evident

Sistemul scolar si educativ spaniol este un esec evident, iar eu l-as califica drept total. Nu are rost sa ne mai ascundem dupa deget: vina nu e nici a părinților, nici a învățatorilor, nici a elevilor, nici a societății. Ori se schimba sistemul educativ, ori ne vom afunda si mai mult.

Spania e tara europeana cu cele mai slabe rezultate in ceea ce priveste esecul scolar si integrarea laborala juvenila. E ceea ce publica UNESCO in raportul sau „Tinerii si asimilarea competentelor”. Nu mai avem unde sa ne ascundem, suntem cea mai slaba tara din Europa in ceea ce privește studiul si invatatul.

Tinerii, învățătorii, familiile si societatea sunt victimele unui sistem educativ prost conceput, invechit, variabil, ideologizat si absurd care e responsabil probabil de incapacitatea Spaniei de a se înfrunta cu criza si care are niște rezultate rusinoase: nivele de esec școlar si de somaj juvenil extrem de mari.

Iți inmanezi copilul, un pui stralucit si curios, sistemului si ai multe șanse ca, dupa câțiva ani, sa-ti fie inapoiat fara viitor si, probabil, fara diploma. A scolariza într-un sistem prost nu este o alegere, nu este o decizie liberă. Cand sunt întrebata cum de risc sa nu folosesc sistemul școlar spaniol eu acum răspund: nu ti se pare ca e un risc mai degrabă sa il folosești? 

Mi-am recuperat fiul din sistemul educativ spaniol cand cel mic avea opt ani, dupa ce școala il făcuse sa creadă ca era „lent”. Un procentaj de 80% dintre copiii supradotati suferă si esueaza la școala. Si acum baiatul meu, cu 12 ani, a fost avansat un an fata de ce ii corespunde dupa vârsta si urmează un curs on line de Mitologie in engleza la Universitatea din Pensilvania. Lent nu era deloc, sistemul insa era prost, un sistem care pretindea in mod obligatoriu ca fiul meu sa învețe pe dinafara un manual plicticos de moarte.

Ce as schimba eu in sistemul educativ spaniol

Mie mi-e clar ce as face ca sa schimb sistemul educativ spaniol: as încuraja homeschoolingul, as da mai multă libertate părinților si cooperativelor de parinti pentru a crea centre educative cu pedagogii alternative, le-as da mai multă putere de decizie învățătorilor dându-le mai multă autonomie.

As da mai multă importantă creativitatii si învățăturii semnificative si traite ca experienta personala, as elimina memorizarea fara obiectiv si examenele, as flexibiliza programa, as reduce in mod radical proporția de elevi la un profesor in loc sa o măresc si as da un adevărat impuls educației emotionale, personalizarii învățăturii si atenție nestirbita necesitatilor individuale.

Sistemul educativ anacronic – cum l-a calificat Eduardo Punset (1)- trebuie abandonat si trebuie sa înceteze fabricarea școlilor care omoara creativitatea, cum ne spune Ken Robinson. Si trebuie sa înceteze anularea curiozitatii copiilor, cum ne indica Michio Kaku.

DIGITAL CAMERA

Greselile sistemului educativ spaniol: scoala secundara, scoala primara si gradinita

Căci greselile nu sunt doar in educatia secundară, deși sunt destule. Am obosit sa tot ascult profesori si parinti care se plâng ca nu au soluții, căci copiii ajung la învățătura fara dragoste, fara nici un impuls decât sa învețe pe dinafara, fara capacitatea de a crea sau de a gândi in mod critic. Unii ajung chiar niște analfabeti funcționali.

Sa fie ajutati e complicat; posibil, dar foarte complicat, mai ales pentru ca sistemul continua sa oblige la învățătura fara plăcere si fara o înțelegere/comprehensiune reala. E foarte greu sa recuperezi un copil care nu vrea sa învețe, care urăște studiul, care nu înțelege ce studiază, de ce o face, si care crede ca nu e bun de nimic.
Dacă pe deasupra se afla între cei 10% de supradotati din care mulți deja sunt cazuri de eșec școlar si au suferit violenta școlara (bullying), distrugerea e enorma. Dacă e un copil care a suferit violenta școlara, inima sa e lezionata. Dacă are greutati reale la învățat si a fost etichetat fara a fi primit un sprijin real adaptându-i învățătura si studiul la necesitatile lui educative, trebuie sa se dea deoparte tot si trebuie ajutat sa își recupereze încrederea in sine însuși si in procesul natural al învățării. Dar de multe ori e deja târziu, mai ales pentru ca sistemul continua sa ceara in mod obligatoriu îndeplinirea unor parametri pentru care copilul nu este facut chiar dacă are o minte brilianta.
Caci greșelile încep cu mult înainte: cu o proasta conciliere între necesitatile familiale, educative si laborale, cu grădinitele aproape universale, cu un model de școala infantila si primara bazate pe memoristica, nu pe intelegerea reala a notiunilor.

În primul rând, una din greselile importante este insistenta de a-i independiza pe bebelusi. In al doilea rând, alta greseala are loc in școala infantila/grădinita unde copiii sunt obligați in mod frecvent sa deseneze/picteze/coloreze fara sa depășeasca marginile desenului, sau sa îndeplinească norme absurde si sa învețe ce li se spune, nu ceea ce au ei nevoie cu adevărat. Pare ca fișele sunt lucrul cel mai important din lume, de parca așa se învață culoarea galbena, de exemplu, colorând fișe!

Fișele trebuie considerate un material optional, un fel de a se juca, dar nimic mai mult. Nu e nevoie sa cumpărăm fișe la grădinița. Sa obligi un copil sa le folosească e absurd, înseamnă sa arunci banii degeaba si sa chinui copilul.

Chiar ieri o mămică îmi povestea disperata ca fetița ei s-a întors distrusă de la școala, si da, i se lipise pe carnet o eticheta cu o fața trista (ca o nota rea la purtare). Își pătase uniforma-halat pictand cu acuarele. Mama ei povestea ca ele acasa picteaza liber, dacă se păteaza nu e nimic, nu exista margini sau limite in privința asta, ci doar culoare si libertate. Dar la scoala se poate picta doar între limitele impuse de desen, si fara sa se păteze, fara sa se distreze. Atât de micuță. Si deja trista suferind presiunea de a fi modelata dupa un sablon. I-am spus mamei, „de-abia ești la început. In sistem nu exista decât un mod de a face lucrurile: cel care ti se spune.” Ce sens are sa forțam creativitatea?

Iar in scoala primara deja nu concep ce se întâmpla. Copii de șapte ani care trebuie sa stea doua ore pe zi acasa sa își facă temele. O incapacitate totala de a asista in mod corect copiii cu necesitati educative speciale. Memorizare, învățat pe de rost, memorizare. Examene de control la fiecare săptămâna. Si mai multe teme. Noi si noi repetari de exercitii pana la satietate si senzatie de rau. Cărți de citit obligatorii si de multe ori plicticoase de moarte. Note, calificări, etichete/ categorisiri. Sa stea toți asezati, sa nu vorbească, prea putina joaca, sa stea in rânduri, prea multe norme.

Sa inveti ce ti se spune, sa nu răspunzi, sa taci din gura. Mai ales, sa taci. Si asta da, sa cheltui mulți bani pe manuale, pe rechizite, pe caiete pentru fiecare materie, pe caiete de exercitii. Pe prostii. Nu e nevoie de manuale, si dacă se folosesc, sunt doar un ghid si nimic mai mult. A le da examen elevilor întrebandu-i ce e scris in manual ar trebui sa fie interzis.

Bineinteles, exista profesori si scoli care nu sunt chiar așa cum am descris mai sus. Si exista copii care se adapteaza. Bineinteles. Dar rezultatele sunt clare: un esec total al sistemului educativ. O nota sub linia de trecere in Educație.

Factorii principali ai esecului si al schimbarii necesare in sistemul educativ spaniol.

In primul rând familia, adevăratul centru al educației copilului, trebuie sa își recupereze propriul rol. Nu un rol marcat de o perspectiva conservatoare, ci o adevărata constientizare a valorii proprii ca spațiu de convietuire si invatare. Insa in realitate concilierea noastră între familie si munca si concediului de maternitate sunt cele mai proaste din toată Europa.

Este necesar sa li se dedice timp real copiilor. Nu e valabilă povestea asta cu „timpul de calitate”, nici „parcarea” copiilor cu aparate electronice ca sa se joace si „sa stea linistiti” sau plimbatul lor prin centre comerciale ca sa consume si sa tacă din gura. E nevoie sa stai cu copiii, sa te joci cu ei, sa le vorbesti, sa ai grija de ei si sa ii cunoști. Dacă nu le oferim mai mult timp copiilor suntem pierduți. Ei sunt pierduți. Si dacă părinții si sistemul laboral nu înțeleg asta, dacă le impunem copiilor sa crească in centre școlare si sa-si vadă părinții doar doua ore pe zi, nu avem nici o iesire.

Si un factor fundamental la scoala nu este sa încarcăm si mai mult programa si sa înăsprim normele, nu este întoarcerea la metodele din secolul trecut. Nu este sa batem copiii la cap cu si mai multă memorizare si mai multe examene. Nu consta in a le pune podiumuri profesorilor, ci a le valora cu adevărat munca. Soluția nu este sa se facă diferentierea dupa note, ci dupa interese si capacitati. Soluția este ca scoala sa fie un loc unde sa se învețe si sa se experimenteze viața in mod direct, nu unde sa se trăiască pentru a învața ceea ce alții au hotărât ca trebuie sa înveți.

L1020542

Soluția este inovarea educativa reala, cea care pune obiectul educației in centrul experientei, cea care valorează copilul așa cum e el, valorează necesitatile sale evolutive si curiozitatea sa. Căci atat timp cât vom continua sa repetam aceeași metoda vom eșua. Si copiii si viitorul o vor plăti.

Educatia e cea mai buna inversiune, dar o Educație dupa modelul Finlandei: modernă, liberă, flexibila si personalizata, care sa pregătească niște copii fericiti, cu criteriu propriu si încredere in propriile talente. Dacă nu schimbam aceasta situație si nu începem sa luam in serios inversiunea si flexibilitatea, creativitatea si autonomia, sistemul școlar si educativ spaniol va continua sa fie un eșec total.

L1020118

(1) Eduardo Punset este avocat, economist, scriitor si divulgator stiintific. Pentru cine intelege spaniola aici e un program TV prezentat de el despre educatie: http://blip.tv/redes/redes-87-el-sistema-educativo-es-anacr%C3%B3nico-4877594

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s