Televiziune si altele

L1000240

Acum un timp vorbeam pe FB despre televiziune si despre tehnologia comunicarii in urma lecturii unui articol aparut de curand in care se vorbea de „sindromul gandirii accelerate” si de rolul negativ al televiziunii in aceasta privinta. Unii comentatori adauga chiar si rolul calculatorului in problema acestui sindrom si, evident, dau vina pe parinti caci copiilor le lipsesc „cei sapte ani de acasa”.

Nu stiu daca sa rad sau sa plang cand citesc articole de acest gen pentru ca e clar ca nu televiziunea sau alte mijloace de comunicare sunt de vina pentru un asemenea „sindrom” – in cazul in care exista asa ceva!! – ci lipsa prezentei unor adulti afectuosi care sa ii acompanieze pe copiii respectivi in viata lor de zi cu zi, in necesitatile lor educative si emotionale.

Nu exista „sindromul gandirii accelerate” (de fapt, nu am mai auzit de acest termen in afara de acest articol) si, in cazul in care ar putea sa existe, vina este a societatii in care traim si care permite copiilor sa creasca singuri, fara modele adulte in preajma lor, in scoli masificate si cu un sistem de educatie dezumanizant.

De fapt „simptomele” prezentate ca rezultat al acestui sindrom ar corespunde mai degraba educatiei deficitare pe care o primesc copiii in general in ziua de azi in scolile conventionale:

1) Neputinţa de a duce la bun sfârşit activitatea începută.
E de mirare oare ca multi copii nu termina anumite activitati cand sunt invatati sa se opreasca din orice activitate cand suna soneria la sfarsitul lectiei?

2) Incapacitatea de a asculta şi urmări.
De a asculta si a urmari ce? Nu am vazut niciodata un copil care sa nu fie pasionat de ceea ce il intereseaza cu adevarat. Copiii sunt in stare sa petreaca ore in sir practicand o activitate care il satisface sau cautand informatii care il intereseaza.

3) Dificultatea de a sta concentrat sau conectat la o activitate.
Cum am spus, depinde de activitate. Daca activitatea e impusa de adulti si e obligatorie aceasta dificultate e perfect normala; de fapt, daca stau sa ma gandesc bine si eu pot suferi aceasta dificultate cand mi se impune o activitate care nu ma intereseaza.

5) Tendinţa de a acţiona înainte de a gândi.
Din nou, sa ne gandim logic: oare se incurajeaza gandirea in sistemul nostru educativ? Sau se promoveaza raspunsurile automate, invatate pe de rost, cuvant cu cuvant, sub pedeapsa unei note mici daca nu se repeta exact ca la carte?

6) Alternarea rapidă a unei activităţi cu alta.
In scoli se alterneaza la fiecare 60 de minute o materie cu alta. Pe de alta parte felul in care se predau aceste materii, identic si plictisitor, face ca majoritatea copiilor sa fie plictisiti pana la satietate de aceasta „activitate” (ca s-o numim intr-un fel) si sa doreasca sa alterneze rapid alte activitati.

7) Dificultatea organizării şi planificării acţiunilor.
Din moment ce copiii sunt obligati sa accepte organizarea propriei lor educatii si planificarea propriilor lor actiuni  din partea adultilor de care depind, ne mai miram oare ca nu sunt in stare sa se organizeze singuri si sa isi planifice un minim de actiuni? Pentru a invata sa fii organizat trebuie sa iti exersezi aceasta abilitate de mic, putin cate putin. Cati parinti le permit copiilor lor sa isi planifice si organizeze propria lor educatie?

8) Dificultatea de a-şi aştepta rândul.
A avea rabdare tine mai degraba de maturitatea emotionala care, cum stim cu totii, vine cu anii si numai daca cei mici au exemple zilnice de adulti maturi emotionali de la care sa invete cum sa-si gestioneze in mod eficient frustrarile si conflictele de toate tipurile. Un adult nervos si nerabdator, de exemplu, nu va fi cel mai bun model de urmat, si copiii care vor copia de la acesta raspunsurile lui emotionale nu vor invata sa aiba rabdare si nici calm in fata situatiilor de stres din viata.

9) Pasivitatea –până la inactivitate, la lene.
Cum am spus mai sus, un copil caruia nu ii este permis sa isi aleaga nici macar orarul de invatare sau materiile preferate si deci, va interioriza ideea ca el nu are nici un fel de control asupra proprii lui vieti, devine in majoritatea cazurilor un copil pasiv si deprimat. De ce sa se zbata daca oricum rezultatul e acelasi si el trebuie sa faca ceea ce i se spune?

10) Tulburări de comunicare, vorbire incoerentă.
Majoritatea copiilor nu vorbesc ca niste adulti; pot trece ani buni pana cand un copil-adolescent sanatos si inconjurat de stimuli adecvati ajunge sa stapaneasca un vocabular si un limbaj apropiat de cel adult. Dar oricum, de ce le pretindem copiilor un nivel de comunicare pe care nu il au nici adultii in cele mai multe cazuri?!?

11) Insomnie şi somnolenţă.
Cand orarul scolar impune o anumita ora de trezire si de culcare, independent de bioritmul personal si individual al fiecarui copil oare e chiar asa de greu de ghicit ca acesta este mai degraba cauza insomniilor si somnolentelor decat un „sindrom de gandire accelerata”? In plus, sa adaugam si stresul legat de memorizarea mecanica a lectiilor (un instrument de „invatare” imposibil de folosit in realitate; nici adultii nu folosesc memorizarea mecanica, intotdeauna se fac legaturi de idei, se relationeaza un anumit cuvant sau o anumita notiune cu anumite imagini, miscari, detalii auditive etc.)

12) Dificultate de a-şi exprima ideile în scris.
Depinde de idei. Ne intoarcem la punctul de mai sus: se incurajeaza cu adevarat exprimarea si comunicarea ideilor proprii sau mai degraba repetarea unor idei pre-date, pre-mestecate de catre altii si pe care copiii doar trebuie sa le reproduca? E greu sa comunici si sa exprimi ideile altora cand tu nu stii nici cum sa le elaborezi pe ale tale din lipsa de exercitiu si timp.

13) Dependenţa de TV.
Traim intr-o epoca in care adultii nu isi mai acompaniaza copiii decat poate cateva ore pe seara, inainte de culcare. In rest, copiii sunt la scoala, parintii la servici, cu un agravant: orarul parintilor nu corespunde cu cel al copiilor, il depasesc cu mult pe cel scolar. Rezultatul e evident, copiii ajung acasa, sunt singuri si se simt singuri, simt nevoia unei prezente umane. De multe ori aceasta nevoie – rareori constientizata de copii, caci inca nu au maturitatea necesara pentru aceasta – se traduce in cautarea unui substitut al prezentei necesare: televizorul. Televizorul vorbeste, distreaza, acompaniaza (chiar daca o face in mod incorect), da informatii (chiar daca sunt nenecesare), pare activ si induce o stare de hipnoza care face sa dispara starea de singuratate si plictiseala.

Cum am spus, inainte de a inventa sindromuri si a da vina pe boli imaginare hai sa ne facem o mica autocritica si sa vedem sistemul nostru de invatamant asa cum e el: deficitar, dezumanizant, daunator si nesanatos. Si apoi mai vorbim.

Copiii au nevoie de invatare si activitati care sa ii implice fizic, emotional, senzorial si psihic. De-abia atunci pot incepe sa devina oameni. Avem nevoie de o schimbare urgenta a sistemului actual de invatamant si de intoarecerea la valori si activitati umane.

 

Anunțuri

Un gând despre „Televiziune si altele

  1. Sorina ai punctat foarte bine. La punctul 12 as zice ca e vorba si de maturitate in gandire, un nivel la care ajungi dupa o anumita varsta. Chiar vorbeam azi cu cineva legat de testele de limba straine. La o anumita varsta testele ne par mai grele fiindca textele si subiectele care ni se dau la acel examen depasesc capacitatea de intelegere cu mintea de la varsta respectiva, oricat vocabular am avea. E nevoie sa citesti mult, din diverse surse, sa ai o baza de la care sa gandesti si sa intelegi. Ori asta nu se capata prin dictari si nici prin citit cateva sau mai multe opere sau carti obligatorii. Asta vine si din cautari personale, in timp.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s