Reglementarea legala a educatiei acasa – o idee buna?

NUESTRO SISTEMA EDUCATIVODe cand educ acasa, deci de vreo 15 ani in mod oficial (de cand a implinit Adina mea 6 ani, adica varsta legala de scolarizare in Spania) am asistat la o multime de discutii si dispute mai mult sau mai putin vehemente in legatura cu reglementarea legala a educatiei acasa, si in Spania si in Romania.

Din cate pot aprecia eu, observ ca sunt doua categorii de parinti care doresc sa educe acasa:
1. Cei care vor sa isi invete copiii acasa ca sa fie pregatiti pentru viata indiferent de programa, examene, legislatie etc. si nu vor sa ii adapteze sistemului actual, ci sa fie persoane libere si independente atat cat se poate, si deci cauta o programa personalizata si confectionata doar dupa nevoile copilului.
2. Cei care vor sa isi adapteze copilul la sistem, dar nu vor sa o faca prin intermediul institutiei scolii in sine, ci prin principiile ei, si deci, sunt sensibili la modelul scolar, examene, testari etc. Nu vor neaparat sa educe un adult independent, ci un adult care va avea succes in sistemul actual.
Unii facem parte din primul curent. Altii din al doilea.

In primul caz ne sunt absolut indiferente toate evaluarile si testele, de asta nici nu vrem sa avem de a face cu o reglementare oficiala, pentru ca stim ca toata aceasta libertate s-ar pierde in mod iremediabil.
In al doilea curent parintii sunt atenti la testarile si examenele pertinente pentru ca vor ca cei mici sa exceleze in sistemul actual, si de aceea si doresc o reglementare in care copiii sa se acomodeze in mod asemanator celor din scoala, dar fara ceea ce parintii percep ca „dezavantajele” scolii in sine ca institutie si dinamica de functionare: proportie prea mare de elevi intr-o clasa, pierderea timpului in transportul catre si de la scoala, profesori de nivel slab etc.

Ii inteleg pe parintii care fac parte din al doilea curent, insa sincer cred ca si in cazul unei reglementari asa cum cred ei ca isi doresc tot n-ar avea spatele acoperit deoarece cerintele si exigentele sistemului sunt atat de mari ca nici cei care le respecta (inclusiv copiii scolarizati si care ar trebui sa fie adaptati cu succes sistemului) nu au garantia ca cei mici sunt sau se vor insera in mod satisfacator in scoala. Nu ca ar fi copii prosti sau lenesi sau cu probleme. Nu, copiii sunt extrem de inteligenti, si de multe ori sunt brilianti si motivati... dar nu pentru programa impusa de sistem, nu la ritmul impus de el; in acelasi fel, copiii nu au motivatie pentru examene, ci pentru INVATATURA propriu zisa care in sistem e practic inexistenta.
Cei care cred in sistem ar trebui sa incerce sa fie realisti; sistemul nu vrea ca cei mici sa invete, vrea doar sa ii dreseze, si parintii cad in capcana asta.
Tot sistemul de testari, evaluari, examene, cerinte de un „anumit nivel de…” si lucruri de genul asta sunt absolut INUTILE in ceea ce priveste inteligenta reala a celor mici, si e absurd sa crezi in ele din moment ce nu servesc decat la intimidarea si dresarea copiilor.
Ca sa dau un exemplu: in cazul copiilor bilingvi care au invatat o limba straina in alt mod decat cel oferit in scoli, ce conteaza nivelul gramatical academic si de inalt nivel al limbii respective cerut in mod oficial la un examen de bacalaureat, o data ce copiii ajung sa vorbeasca limba in mod fluent, aproape nativ, si sunt in stare sa comunice cu altii? Limba e un mijloc de comunicare pentru marea majoritate a oamenilor, nu un subiect de analiza cum ni se impune in scoli.

Si mai e un lucru care mi se pare de-a dreptul teribil. Copiilor li se pun niste baremuri atat de inalte la examene ca nici noi, adultii, nu suntem in stare sa le trecem in marea majoritate a cazurilor – ma refer la nivelul de liceu, desi am putut verifica direct ca si la nivel de primara/secundara exista probleme, chiar si pentru parintii intelectuali si cu un nivel bun de cultura.
Specializarea pretinsa in scoli si licee e inumana si nerealista… si mai ales INUTILA si chiar daunatoare in multe cazuri. Si din nefericire tot sistemul de invatamant, de evaluare si valorile noastre socio-culturale, in general, sunt bazate pe aceasta „specializare” absurda in cadrul educatiei bazice obligatorii; deoarece nu vorbim de educatia superioara unde e firesc sa existe si un grad de exigenta ridicat si o anumita specializare in functie de studiile alese deoarece e vorba de o profesie, de responsabilitati legale legate de desfasurarea ei, de drepturi si obligatii oficiale.
Nu, vorbim pur si simplu de o cultura generala, de anumite cunostinte bazice si imprescindibile, de abilitati si talente care au nevoie sa se dezvolte si sa se desfasoare fizic in anturaje libere, cu libertate de miscare (literalmente). Acestea sunt necesitatile reale ale copiilor, toate acestea constituie educatia lor bazica obligatorie.
Nu ceea ce se preda acum in scoli si, mai ales, nu modul, nici ritmul, nici cantitatea in care se preda.

In Romania se vorbeste de rezultatele slabe scoase de copii la examenul de bacalaureat, dar nimeni nu isi pune problema ca nici unul dintre parinti (cu exceptia anumitor profesori, banuiesc) n-ar putea trece examenul cu o nota decenta, sau chiar minima. Iar multi dintre adultii cu simt critic care ar dori sa se prezinte la un asemenea examen s-ar intreba in mod sincer la ce naiba pot servi raspunsurile la intrebarile prezente in test si ce conteaza ce note primesc pe aceste raspunsuri din moment ce nimic din acel examen le poate folosi in mod activ sau pasiv in viata de zi cu zi sau chiar si in profesia pe care o exercita.

La intrebarea mea „la ce serveste examenul de bacalaureat” nimeni nu a fost in stare sa imi dea un raspuns coerent si argumentat. Majoritatea spun ca e necesar pentru a putea accesa facultatea. Dar la facultate exista examene specifice. Si eu nu intreb de ce e necesar din punct de vedere administrativ/birocratic, ci din punct de vedere educativ. Nimeni nu a fost in stare sa imi dea o explicatie satisfacatoare.
Deoarece examenul de bacalaureat nu are in nici un caz rol educativ in viata copiilor nostri, ci actioneaza doar ca obstacol de selectie in drumul catre o educatie superioara. De aceea are si un nivel de exigenta atat de inuman si smuls din realitate.
Si de aici putem trage concluzia ca tot sistemul educativ bazat pe un nivel de exigente exagerat si pe umflarea voita a programei scolare cu materii inutile e special conceput pentru a selectiona anumiti indivizi si pentru a ii dresa pe ceilalti – NU PENTRU A-I EDUCA.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s